trufă

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din latină trufa.

Pronunție

  • AFI: /'tru.fə/


Substantiv


Declinarea substantivului
trufă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ trufă trufe
Articulat trufa trufele
Genitiv-Dativ trufei trufelor
Vocativ ' '
  1. ciupercă comestibilă în formă de cartof, de culoare violetă-negricioasă, care se dezvoltă în pământ.
  2. preparat alimentar din cremă de ciocolată.


Traduceri