trufă
română
Etimologie
Din latină trufa.
Pronunție
- AFI: /'tru.fə/
Substantiv
| Declinarea substantivului trufă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | trufă | trufe |
| Articulat | trufa | trufele |
| Genitiv-Dativ | trufei | trufelor |
| Vocativ | ' | ' |
- ciupercă comestibilă în formă de cartof, de culoare violetă-negricioasă, care se dezvoltă în pământ.
- preparat alimentar din cremă de ciocolată.
Traduceri
Traduceri