trupă

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză troupe

Pronunție

  • AFI: /'tru.pə/


Substantiv


Declinarea substantivului
trupă
f.eminin Singular Plural
Nominativ-Acuzativ trupă trupe
Articulat trupa trupele
Genitiv-Dativ trupei trupelor
Vocativ ' '
  1. Totalitatea militarilor care își fac serviciul militar. ♦ (La pl.) Forțele armate ale unei țări, ale unei regiuni, ale unei specialități etc.; oaste.
  2. Colectiv de actori ai unui teatru sau ai unui circ.
  3. Ansamblu.

Sinonime

  1. armată
  2. ansamblu


Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Expresii


Traduceri