tumănire
Etimologie
Din tumăni.
Pronunție
- AFI: /tu.mə'ni.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului tumănire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | tumănire | tumăniri |
| Articulat | tumănirea | tumănirile |
| Genitiv-Dativ | tumănirii | tumănirilor |
| Vocativ | ' | ' |
- acțiunea de a tumăni și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri