tunare

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din tuna.

Pronunție

  • AFI: /tu'na.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
tunare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ tunare tunări
Articulat tunarea tunările
Genitiv-Dativ tunării tunărilor
Vocativ ' '
  1. acțiunea de a tuna și rezultatul ei.


Traduceri