De la Wikționar, dicționarul liber
Substantiv
Declinarea substantivului
tupeu |
| n. |
Singular |
Plural |
| Nominativ-Acuzativ |
tupeu |
tupeuri |
| Articulat |
tupeul |
tupeurile |
| Genitiv-Dativ |
tupeului |
tupeurilor |
| Vocativ |
' |
' |
- fel de a fi al unui om obraznic; îndrăzneală obraznică.
