turcire

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din turci.

Pronunție

  • AFI: /tur'ʧi.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
turcire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ turcire turciri
Articulat turcirea turcirile
Genitiv-Dativ turcirii turcirilor
Vocativ ' '
  1. acțiunea de a turci și rezultatul ei.


Traduceri