turnător

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din a turna + sufixul -ător.

Pronunție

  • AFI: /tur.nə'tor/


Substantiv


Declinarea substantivului
turnător
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ turnător turnători
Articulat turnătorul turnătorii
Dativ-Genitiv turnătorului turnătorilor
Vocativ turnătorule turnătorilor
  1. muncitor din industria metalurgică specializat în lucrări de turnare a metalelor.
  2. (fam.) epitet depreciativ dat unei persoane care pârăște, denunță pe cineva; denunțător.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe