turpitudine
română
Etimologie
Din franceză turpitude < latină turpitudo, turpitudinis.
Pronunție
- AFI: /tur.pi'tu.di.ne/
Substantiv
| Declinarea substantivului turpitudine | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | turpitudine | turpitudini |
| Articulat | turpitudinea | turpitudinile |
| Genitiv-Dativ | turpitudinii | turpitudinilor |
| Vocativ | turpitudine | turpitudinilor |
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online