tutui

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din tu (după franceză tutoyer).

Pronunție


Verb


Conjugarea verbului
tutui
Infinitiv a tutui
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
tutuiesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să tutuiască
Participiu tutuit
Conjugare IV
  1. (v.tranz. refl. recipr.) a (-și) spune „tu” când stă (ori stau) de vorbă (ca semn al relațiilor familiare); a fi în relații familiare cu cineva.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe