ușurătate

română

Etimologie

Din ușor + sufixul -ătate.

Pronunție

• AFI: /u.ʃu.rə'ta.te/

Substantiv

Declinarea substantivului ușurătate
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	ușurătate	invariabil
Articulat	ușurătatea	invariabil
Genitiv-Dativ	ușurătății	invariabil
Vocativ	ușurătate	invariabil

1. însușirea, caracterul a ceea ce este ușuratic; neseriozitate.
2. faptă, acțiune, atitudine ușuratică; frivolitate.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online