ușurătate

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din ușor + sufixul -ătate.

Pronunție

  • AFI: /u.ʃu.rə'ta.te/


Substantiv


Declinarea substantivului
ușurătate
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ușurătate invariabil
Articulat ușurătatea invariabil
Genitiv-Dativ ușurătății invariabil
Vocativ ușurătate invariabil
  1. însușirea, caracterul a ceea ce este ușuratic; neseriozitate.
  2. faptă, acțiune, atitudine ușuratică; frivolitate.


Traduceri

Referințe