ucenic

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search
Wikipedia
Wikipedia are un articol despre
ucenic

română

Etimologie

Din slavă učenikŭ, de la učiti („a învăța”).

Pronunție

  • AFI: /u.ʧe'nik/


Substantiv


Declinarea substantivului
ucenic
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ucenic ucenici
Articulat ucenicul ucenicii
Dativ-Genitiv ucenicului ucenicilor
Vocativ ' '
  1. persoană (tânără) care învață o meserie lucrând în producție sub îndrumarea unui meșter sau urmând o școală profesională.
  2. adept și continuator al unui savant, al unui filozof, al unui artist; (p.ext.) începător într-o activitate; discipol, elev.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe