uitătură

română

Etimologie

Din a uita + sufixul -ătură.

Pronunție

• AFI: /uj.tə'tu.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului uitătură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	uitătură	uitături
Articulat	uitătura	uităturile
Genitiv-Dativ	uităturii	uităturilor
Vocativ	uitătură	uităturilor

1. faptul de a se uita; privire, aruncătură de ochi.
2. fel de a se uita, de a privi; căutătură.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online