ultramarin
română
Etimologie
Din germană Ultramarin.
Pronunție
- AFI: /ul.tra.ma'rin/
Substantiv
| Declinarea substantivului ultramarin | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | ultramarin | ' |
| Articulat | ultramarinul | ' |
| Genitiv-Dativ | ultramarinului | ' |
| Vocativ | ' | ' |
- substanță (naturală sau sintetică) de un albastru viu, întrebuințată ca materie colorantă (la prepararea vopselelor de ulei, la albăstrirea albiturilor etc.).
Traduceri
Traduceri