uniformă

română

Etimologie

Din uniform.

Pronunție

• AFI: /u.ni'for.mə/

Substantiv

Declinarea substantivului uniformă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	uniformă	uniforme
Articulat	uniforma	uniformele
Genitiv-Dativ	uniformei	uniformelor
Vocativ	uniformo	uniformelor

1. îmbrăcăminte croită după un anumit model și purtată în mod obligatoriu de membrii unor instituții (armată, școală etc.).

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• informau

Referințe

• DEX '98 via DEX online