uproar

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

engleză

(English)

Etimologie

Din up + roar (după germană Aufruhr sau neerlandeză oproer).

Pronunție

  • AFI: /'ʌprɔː(r)/


Substantiv

uproar, pl. uproars

  1. freamăt, agitație, tumult
    The new proposal from city hall caused public uproar.
  2. larmă, clamoare, rumoare, gălăgie

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate

Referințe