urâți

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din urât.

Pronunție

  • AFI: /u.rɨ'ʦi/


Verb


Conjugarea verbului
(se) urâți
Infinitiv a (se) urâți
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) urâțesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) urâțească
Participiu urâțit
Conjugare IV
  1. (v.tranz. și refl.) a facedevină sau a deveni urât; a (se) sluți, a (se) poci.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe