urgență

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din franceză urgence.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
urgență
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ urgență urgențe
Articulat urgența urgențele
Dativ-Genitiv urgenței urgențelor
Vocativ urgență urgențelor
  1. însușirea, caracterul a ceea ce este urgent; situație care necesită o rezolvare urgentă; necesitate de a rezolva imediat o problemă.

Locuțiuni


Traduceri

Referințe