urgenta

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din urgent.

Pronunție

  • AFI: /ur.ʤen'ta/


Verb


Conjugarea verbului
urgenta
Infinitiv a urgenta
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
urgentez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să urgenteze
Participiu urgentat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a accelera, a grăbi mersul unei lucrări, al unei acțiuni, rezolvarea unei probleme etc.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe