urmuță

română

Etimologie

Din urmă + sufixul -uță.

Pronunție

• AFI: /ur'mu.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului urmuță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	urmuță	urmuțe
Articulat	urmuța	urmuțele
Genitiv-Dativ	urmuței	urmuțelor
Vocativ	urmuță	urmuțelor

1. (pop.) urmuliță.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online