uscătură

română

Etimologie

Din a usca + sufixul -ătură.

Pronunție

• AFI: /us.kə'tu.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului uscătură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	uscătură	uscături
Articulat	uscătura	uscăturile
Genitiv-Dativ	uscăturii	uscăturilor
Vocativ	uscătură	uscăturilor

1. creangă subțire și uscată.
2. așchie, surcea.
3. (mai ales la pl.) mâncare uscată, care se poate mânca rece (și fără o pregătire specială).
4. uscățea.

Cuvinte derivate

• uscăturea

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• cusătura
• astrucau

Referințe

• DEX '98 via DEX online