uscăturea

română

Etimologie

Din uscătură + sufixul -ea, -ică.

Pronunție

• AFI: /us.kə.tuˈre̯a/

Substantiv

Declinarea substantivului uscăturea
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	uscăturea	uscăturele
Articulat	uscătureaua	uscăturelele
Genitiv-Dativ	uscăturelei	uscăturelelor
Vocativ	uscăturea	uscăturelelor

1. diminutiv al lui uscătură.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online