vână

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search
Variante de scriere Vezi și : vâna, vană, vâna, vana
Sistemul vinelor
Vine
O vână de cuarț
Vinele frunzei

română

Etimologie

Din latină vēna.

Înrudit cu dalmată vaina, italiană vena, provensală vena, catalană vena, spaniolă vena, franceză veine, portugheză veia și sardă bena, vena.

Pronunție

  • AFI: /'vɨ.nə/


Substantiv


Declinarea substantivului
vână
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ vână vine
Articulat vâna vinele
Dativ-Genitiv vinei vinelor
Vocativ vână vinelor

I.

  1. (anat.) vas sangvin de diferite mărimi, care duce sângele de la organe și țesuturi la inimă; (p.gener.) (fam.) orice vas sangvin; venă.
  2. (pop.) fibră musculară; tendon, zgârci; mușchi.
  3. (pop.) parte a piciorului cuprinsă între genunchi și gleznă; gambă.

II.

  1. (min.) pătură minerală continuă infiltrată între celelalte straturi ale solului; filon.
    O vână de aur.
  2. (hidr.) pânză subterană de apă.
  3. (spec.) șuviță, coloană de lichid; (p.ext.) dâră.
  4. (bot.) nervură.
  5. (bot.) fiecare dintre ramificațiile rădăcinii unui copac.

Sinonime

I.

II.

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Cuvinte apropiate

Locuțiuni

Expresii

  • A avea sânge în vine = a fi energic, plin de viață
  • A fi numai vână = a fi musculos; a fi foarte iute
  • A-i îngheța (sau a i se slei) cuiva sângele în vine = a-l cuprinde pe cineva groaza, a încremeni de frică
  • A-i se muia vinele (sau picioarele) cuiva = a fi cuprins de slăbiciune
  • (reg.; în legătură cu verbe de mișcare) Cu coada între vine = umilit, rușinat

Vezi și


Traduceri

Etimologie

Din vâna.

Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru vâna.

Anagrame

Referințe