vânătorime

română

Etimologie

Din vânător + sufixul -ime.

Pronunție

• AFI: /vɨ.nə.to'ri.me/

Substantiv

Declinarea substantivului vânătorime
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	vânătorime	invariabil
Articulat	vânătorimea	invariabil
Genitiv-Dativ	vânătorimii	invariabil
Vocativ	vânătorime	invariabil

1. mulțime de vânători; totalitatea vânătorilor.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online