vânătorime

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din vânător + sufixul -ime.

Pronunție

  • AFI: /vɨ.nə.to'ri.me/


Substantiv


Declinarea substantivului
vânătorime
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ vânătorime invariabil
Articulat vânătorimea invariabil
Genitiv-Dativ vânătorimii invariabil
Vocativ vânătorime invariabil
  1. mulțime de vânători; totalitatea vânătorilor.


Traduceri

Referințe