vântuire

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din vântui.

Pronunție

  • AFI: /vɨn.tu'i.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
vântuire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ vântuire vântuiri
Articulat vântuirea vântuirile
Dativ-Genitiv vântuirii vântuirilor
Vocativ ' '
  1. acțiunea de a vântui și rezultatul ei.


Traduceri