vârfuleț

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din vârf + sufixul -uleț.

Pronunție

  • AFI: /vɨr.fu'leʦ/


Substantiv


Declinarea substantivului
vârfuleț
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ vârfuleț vârfulețe
Articulat vârfulețul vârfulețele
Genitiv-Dativ vârfulețului vârfulețelor
Vocativ vârfulețule vârfulețelor
  1. diminutiv al lui vârf; vârfuț, vârfușor; capăt, extremitate (mică).


Traduceri

Referințe