vârfuleț

română

Etimologie

Din vârf + sufixul -uleț.

Pronunție

• AFI: /vɨr.fu'leʦ/

Substantiv

Declinarea substantivului vârfuleț
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	vârfuleț	vârfulețe
Articulat	vârfulețul	vârfulețele
Genitiv-Dativ	vârfulețului	vârfulețelor
Vocativ	vârfulețule	vârfulețelor

1. diminutiv al lui vârf; vârfuț, vârfușor; capăt, extremitate (mică).

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online