vânătoare

Vas din Grecia Antică înfățișând un vânător cu vânatul și câinele său. (Vas făcut la Atena între 550-530 î.H. și descoperit în Rhodes).

română

Etimologie

Din latină venatoria.

Pronunție

• AFI: /vɨ.nə'to̯a.re/

Substantiv

Declinarea substantivului vânătoare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	vânătoare	vânători
Articulat	vânătoarea	vânătorile
Genitiv-Dativ	vânătorii	vânătorilor
Vocativ	vânătoare	vânătorilor

1. acțiunea de a vâna și rezultatul ei; vânat.
2. (fig.) urmărire (polițienească) a unui om, pentru prinderea lui.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• avântareo

Referințe

• DEX '98 via DEX online