vânturar

română

Etimologie

Din vânturi (pluralul lui vânt) + sufixul -ar.

Pronunție

• AFI: /vɨn.tu'rar/

Substantiv

Declinarea substantivului vânturar
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	vânturar	vânturare
Articulat	vânturarul	vânturarele
Genitiv-Dativ	vânturarului	vânturarelor
Vocativ	vânturarule	vânturarelor

1. (rar) evantai.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online