vânturel

română

Etimologie

Din vânt + sufixul -el.

Pronunție

• AFI: /vɨn.tu'rel/

Substantiv

Declinarea substantivului vânturel
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	vânturel	vânturele
Articulat	vânturelul	vânturelele
Genitiv-Dativ	vânturelului	vânturelelor
Vocativ	vânturelule	vânturelelor

1. vântuleț.

Traduceri

vânt

Substantiv

Declinarea substantivului vânturel
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	vânturel	vânturei
Articulat	vânturelul	vântureii
Genitiv-Dativ	vânturelului	vântureilor
Vocativ	vânturelule	vântureilor

1. (ornit.) vindereu.

Traduceri

pasăre

Referințe

• DEX '98 via DEX online