vârfar

română

Etimologie

Din vârf + sufixul -ar.

Pronunție

• AFI: /vɨr'far/

Substantiv

Declinarea substantivului vârfar
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	vârfar	vârfare
Articulat	vârfarul	vârfarele
Genitiv-Dativ	vârfarului	vârfarelor
Vocativ	vârfarule	vârfarelor

1. țăpoi cu coada lungă, cu care se poate așeza fânul în vârful stogului.
2. vârf de munte.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online