vătaf

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Variante

Etimologie

Din ucraineană ватаха (vataha), poloneză wataha, bulgară ватах (vatah).

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
vătaf
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ vătaf vătafi
Articulat vătaful vătafii
Genitiv-Dativ vătafului vătafilor
Vocativ vătafule vătafilor
  1. (în evul mediu, în țara românească și moldova) supraveghetor al slugilor de la curtea unui boier sau de la o mănăstire; logofăt.
  2. conducător al unui anumit grup de curteni, de slujbași sau de oșteni ai domniei.
  3. (p.gener.) persoană având sub ordinele sale un anumit număr de oameni; conducător, șef.
  4. (spec.) conducător al unei bresle, al unui grup de meșteșugari.
  5. (spec.) căpetenie a călușarilor, a colindătorilor etc.; persoană care conduce alaiul unei nunți.

Cuvinte compuse


Traduceri

Referințe