vagmistru

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din rusă вахмистр (vahmistr), germană Wachtmeister.

Pronunție

  • AFI: /vag'mis.tru/


Substantiv


Declinarea substantivului
vagmistru
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ vagmistru vagmiștri
Articulat vagmistrul vagmiștrii
Genitiv-Dativ vagmistrului vagmiștrilor
Vocativ vagmistrule vagmiștrilor
  1. (înv.) grad de sergent-major de cavalerie sau de artilerie; persoană care avea acest grad si care se ocupa cu administrarea unui escadron sau a unei baterii.


Traduceri

Referințe