valvârtej

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din val + vârtej.

Pronunție

  • AFI: /val.vɨr'teʒ/


Substantiv


Declinarea substantivului
valvârtej
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ valvârtej valvârtejuri
Articulat valvârtejul valvârtejurile
Genitiv-Dativ valvârtejului valvârtejurilor
Vocativ valvârtejule valvârtejurilor
  1. volbură, vâltoare, bulboană.
  2. (fig.) învălmășeală, dezordine.

Locuțiuni


Traduceri


Adverb

  1. vijelios, repede, în iureș.
  2. (fig.) cu înfrigurare, în mare agitație.
  3. în dezordine; claie peste grămadă; buluc.


Traduceri

Referințe