valvârtej
română
Etimologie
Pronunție
- AFI: /val.vɨr'teʒ/
Substantiv
Declinarea substantivului valvârtej | ||
n. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | valvârtej | valvârtejuri |
Articulat | valvârtejul | valvârtejurile |
Genitiv-Dativ | valvârtejului | valvârtejurilor |
Vocativ | valvârtejule | valvârtejurilor |
- volbură, vâltoare, bulboană.
- (fig.) învălmășeală, dezordine.
Locuțiuni
Traduceri
Traduceri
Adverb
- vijelios, repede, în iureș.
- (fig.) cu înfrigurare, în mare agitație.
- în dezordine; claie peste grămadă; buluc.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online