vanisare

română

Etimologie

După franceză vanisage.

Pronunție

• AFI: /va.ni'sa.re/

Substantiv

Declinarea substantivului vanisare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	vanisare	vanisări
Articulat	vanisarea	vanisările
Genitiv-Dativ	vanisării	vanisărilor
Vocativ	vanisare	vanisărilor

1. (text.) procedeu de tricotare a două fire de naturi sau de culori diferite.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• aniversa
• revanșai

Referințe

• DEX '98 via DEX online