variantă

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din franceză variante.

Pronunție

  • AFI: /va.ri'an.tə/


Substantiv


Declinarea substantivului
variantă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ variantă variante
Articulat varianta variantele
Dativ-Genitiv variantei variantelor
Vocativ variantă variantelor
  1. aspect (ușor) schimbat față de forma de bază, tipică a unui lucru, a unei lucrări, a unui text, a unei acțiuni.
  2. (spec.) (lingv.) formă a unui element lingvistic care diferă de aspectul tipic, obișnuit al acestui element.
  3. drum care ocolește (pe o anumită porțiune) traseul principal, ajungând în același punct final.


Traduceri

Anagrame

Referințe