vaticinor

De la Wikționar, dicționarul liber

latină

(Latina)

Etimologie

Din vātēs.

Pronunție

  • AFI: /waːˈti.ki.nor/


Verb

vāticinor (infinitivul prezent vāticinārī, perfectul activ vāticinātus sum)

  1. a vaticina, a prezice, a profetiza, a profeți
  2. (fig.) a cânta, a sărbători
  3. (fig.) a tuna și a fulgera, a vorbi cu îngâmfare

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate