veac

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din slavă (veche) věkŭ.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
veac
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ veac veacuri
Articulat veacul veacurile
Genitiv-Dativ veacului veacurilor
Vocativ veacule veacurilor
  1. interval de timp de o sută de ani (socotit de obicei de la unitate până la completarea unei sute); secol.
  2. interval lung de timp; interval de timp socotit, în mod subiectiv, drept mare.
  3. (reg.) mers al vremii, stare meteorologică.
  4. (la pl.; în forma veci) veșnicie, eternitate.
  5. (pop. și fam.) viață, existență, trai.

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Locuțiuni

  • (loc.adj. și adv.) Din veac sau de veacuri = (care există, s-a întâmplat etc.) de foarte multă vreme, din moși-strămoși.
  • (loc.adj.) De veci = etern, veșnic.
  • (loc.adv.) În veci sau (în) veac de veac etc. = pururea, întotdeauna, mereu; (în construcții negative) niciodată, nicicând.
  • Pe veci = pentru totdeauna.

Expresii

  • A-și face (sau a-și duce, a-și trece, a-și petrece) veacul = a trăi (într-un anumit fel)


Traduceri

Anagrame

Referințe