ventricul

română

Etimologie

Din franceză ventricule < latină ventriculus.

Pronunție

• AFI: /ven'tri.kul/

Substantiv

Declinarea substantivului ventricul
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	ventricul	ventricule
Articulat	ventriculul	ventriculele
Genitiv-Dativ	ventriculului	ventriculelor
Vocativ	ventriculule	ventriculelor

1. (anat.) cavitate naturală, de dimensiuni reduse, în interiorul unor organe.

Sinonime

1. gaster

Traduceri

cavitate naturală într-un organ

engleză: ventricle (English) esperanto: ventriklo (Esperanto) franceză: ventricule (français) germană: Ventrikel (Deutsch)

italiană: ventricolo (italiano) norvegiană: ventrikkel (norsk) nynorsk: hjartekammer (norsk nynorsk)

Referințe

• DEX '98 via DEX online