ventura

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

italiană

(italiano)

Etimologie

Din latină ventūra < venturus.

Pronunție

  • AFI: /ven'tura/


Substantiv

ventura f., venture pl.

  1. (livr.) noroc, șansă, baftă

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

Referințe

Etimologie

Derivat regresiv din venturo.

Adjectiv

  1. forma de feminin singular pentru venturo.





latină

(Latina)

Etimologie

Derivat regresiv din ventūrus.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Adjectiv

ventūra

  1. forma de nominativ feminin singular pentru ventūrus.
  2. forma de nominativ neutru plural pentru ventūrus.
  3. forma de acuzativ neutru plural pentru ventūrus.
  4. forma de vocativ feminin singular pentru ventūrus.
  5. forma de vocaiv neutru plural pentru ventūrus.

ventūrā

  1. forma de ablativ feminin singular pentru ventūrus.





portugheză

(português)

Etimologie

Din latină ventūra < venturus.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

ventura f., venturas pl.

  1. prosperitate
  2. noroc, șansă, baftă
  3. risc
  4. (p. ext.) fericire, bucurie

Sinonime

Antonime