verb factitiv

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din verb + factitiv.

Pronunție

  • AFI: /verb fak.ti'tiv/


Cuvânt compus

verb factitiv

  1. (și substantivat, n.) verb tranzitiv care aratăsubiectul determină pe cineva să îndeplinească o acțiune; verb cauzativ.


Traduceri

Referințe