verb factitiv

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din verb + factitiv.

Pronunție

  • AFI: /verb fak.ti'tiv/


Cuvânt compus

verb factitiv

  1. (și substantivat, n.) verb tranzitiv care arată că subiectul determină pe cineva să îndeplinească o acțiune; verb cauzativ.


Traduceri

Traduceri

Referințe

Adus de la „https://ro.wiktionary.org/w/index.php?title=verb_factitiv&oldid=800965”