vereor

latină

(Latina)

Etimologie

Din indo-europeană *ver.

Pronunție

• AFI: /ˈwe.re.or/

Verb

vereor (infinitivul prezent verērī, perfectul activ veritus sum)

1. a respecta, a fi respectuos cu, a fi deferent cu
2. a-i fi teamă de, a se teme de

Sinonime

• 2: timeō

Cuvinte derivate

• revereor
• subvereor
• verēcundus
• verēns
• verenter
• verētrum

Cuvinte apropiate

• verēcundē
• verēcundia
• verēcunditer
• verēcundor