verină

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză vérine.

Pronunție

  • AFI: /ve'ri.nə/


Substantiv


Declinarea substantivului
verină
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ verină verine
Articulat verina verinele
Genitiv-Dativ verinei verinelor
Vocativ verină verinelor
  1. (mar.) parâmă cu ochi cu rodanță și cârlig la un capăt.


Traduceri

Anagrame

Referințe