vetustețe
română
Etimologie
Din vetust + sufixul -ețe (după franceză vétusté).
Pronunție
- AFI: /ve.tus'te.ʦe/
Substantiv
| Declinarea substantivului vetustețe | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | vetustețe | invariabil |
| Articulat | vetustețea | invariabil |
| Genitiv-Dativ | vetusteții | invariabil |
| Vocativ | vetustețe | invariabil |
- (livr.) vetustate.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online