victorie

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din latină victoria.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
victorie
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ victorie victorii
Articulat victoria victoriile
Dativ-Genitiv victoriei victoriilor
Vocativ victorie victoriilor
  1. succes repurtat asupra inamicului într-un război, într-o bătălie, într-o revoluție (armată); biruință, izbândă.
  2. succes obținut într-o competiție sportivă, într-un concurs, la un examen etc.
  3. triumf al unei idei, al unei teorii, al unei politici asupra altora opuse.
  4. rezultat deosebit de bun obținut într-un domeniu de activitate.


Traduceri

Referințe