vierit

română

Etimologie

Din vier + sufixul -it.

Pronunție

• AFI: /vi.e'rit/

Substantiv

Declinarea substantivului vierit
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	vierit	invariabil
Articulat	vieritul	invariabil
Genitiv-Dativ	vieritului	invariabil
Vocativ	vieritule	invariabil

1. (rar) ocupația vierului; viticultură.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online