vinderel

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din vinder (eu) + sufixul -el.

Pronunție

  • AFI: /vin.de'rel/


Substantiv


Declinarea substantivului
vinderel
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ vinderel vinderei
Articulat vinderelul vindereii
Genitiv-Dativ vinderelului vindereilor
Vocativ vinderelule vindereilor
  1. (ornit.; reg.) vindereu.


Traduceri

Referințe