violă

Vezi și : viola, Viola, víóla, violà

Diferența între o vioară (stânga) și o violă (dreapta)

Violă (Viola odorata)

română

Etimologie

Din italiană viola. Confer franceză viole.

Pronunție

• AFI: /viˈo.lə/

Substantiv

Declinarea substantivului violă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	violă	viole
Articulat	viola	violele
Genitiv-Dativ	violei	violelor
Vocativ	violă, violo	violelor

1. (muz.) instrument muzical cu coarde, asemănător cu vioara, față de aceasta este mai mare și are sunete mai grave, fiind acordat cu o cvintă mai jos.

Sinonime

• (muz.) alto

Cuvinte compuse

• violă discant
• violă sopran
• violă tenor

Paronime

• viola

Vezi și

• contrabas
• vioară
• violoncel

Traduceri

instrument muzical

afrikaans: altviool (Afrikaans) albaneză: viola (shqip) f. armeană: ալտ (հայերեն) (alt) azeră: alt (azərbaycanca) bască: biola (euskara) bielorusă: альт (беларуская) (al't) m., альт скрыпічны (беларуская) (al't skr'ipičn'i) m. bosniacă: viola (bosanski) f. bulgară: виола (български) (viola) f. catalană: viola (català) f. cehă: viola (čeština) f. chineză: 中提琴 (中文) (zhōngtíqín) coreeană: 비올라 (한국어) (biolla) croată: viola (hrvatski) f. daneză: bratsch (dansk) c. engleză: viola (English) esperanto: aldviolono (Esperanto) estoniană: altviiul (eesti), vioola (eesti) faroeză: bratsj (føroyskt) f. finlandeză: alttoviulu (suomi), viola (suomi), altto (suomi) franceză: viole (français) m., violon alto (français) m., alto (français) m. friziană: altfioele (Frysk) galeză: fiola (Cymraeg) f. galiciană: viola (galego) f. germană: Bratsche (Deutsch) f., Viola (Deutsch)} f.

greacă: βιόλα (Ελληνικά) (vióla) f. ido: alto (Ido) irlandeză: vióla (Gaeilge) f. islandeză: víóla (íslenska) f., lágfiðla (íslenska) f. italiană: viola (italiano) f. japoneză: ビオラ (日本語) (biora), ヴィオラ (日本語) (viora) letonă: álts (latviešu) lituaniană: altas (lietuvių) macedoneană: виола (македонски) (vióla) f. maghiară: brácsa (magyar), mélyhegedű (magyar) neerlandeză: altviool (Nederlands) norvegiană: bratsj (norsk) occitană: violon alto (occitan) m., vriulon alto (occitan) m. poloneză: altówka (polski) f. portugheză: viola d'arco (português) f. (Portugalia), violeta (português) f. (Brazilia) rusă: альт (русский) (al't) m. slovacă: viola (slovenčina) f. slovenă: viola (slovenščina) f. spaniolă: viola (español) f. suedeză: viola (svenska) c., altfiol (svenska) c. swahili: viola (Kiswahili) turcă: viyola (Türkçe) ucraineană: альт (українська) (al't) m. vietnameză: viola (Tiếng Việt)

Etimologie

Din latină viola.

Substantiv

Declinarea substantivului violă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	violă	viole
Articulat	viola	violele
Genitiv-Dativ	violei	violelor
Vocativ	violă, violo	violelor

1. (bot.) (Viola odorata și Viola alpina) plantă erbacee cu tulpina ramificată de la bază și cu flori mari de diferite culori, așezate câte una pe o codiță.

Sinonime

• (bot.) toporaș, viorea, vioară, violetă

Cuvinte compuse

• violă-de-noapte
• violă-de-primăvară

Vezi și

• pansea
• trei-frați
• trei-frați-pătați

Traduceri

plantă; floare

afrikaans: viooltjie (Afrikaans) albaneză: vjollcë (shqip) f. arabă: بنفسج (العربية) (banafsaj) armeană: մանուշակ (հայերեն) (manušak) azeră: bənövşə (azərbaycanca) bască: viola (euskara) bielorusă: фіялка (беларуская) (fijálka) f. bulgară: теменуга (български) (temenuga) f. catalană: violeta (català) f. cehă: fialka (čeština) f. chineză: 紫羅蘭 (中文), 紫罗兰 (中文) (zǐluólán), 堇菜 (中文) (jǐncài) coreeană: 제비꽃 (한국어) (jebikkot) croată: ljubica (hrvatski) f. daneză: viol (dansk) c. ebraică: סגל (עברית) (segel) m. engleză: violet (English) esperanto: violo (Esperanto) estoniană: kannike (eesti) faroeză: vióla (føroyskt) finlandeză: orvokki (suomi) franceză: violette (français) f. galiciană: violeta (galego) f. georgiană: ია (ქართული) (ia) germană: Veilchen (Deutsch) n. greacă: βιολέτα (Ελληνικά) (violéta) f. idiș: פֿיאַלקע (ייִדיש) (fialke) f.

ido: violo (Ido) irlandeză: sailchuach (Gaeilge) islandeză: fjóla (íslenska) f. italiană: viola (italiano) f. japoneză: 菫 (日本語) (すみれ, sumire), スミレ (日本語) (sumire) latină: viola (Latina) f. lituaniană: našlaitė (lietuvių) maghiară: ibolya (magyar) mongolă: нил цэцэг (монгол) (nil ceceg) neerlandeză: viool (Nederlands) n., viooltje (Nederlands) n., violet (Nederlands) norvegiană: fiol (norsk) m. occitană: violeta (occitan) f. persană: بنفشه (فارسی) (banafše) poloneză: fiołek (polski) m. portugheză: violeta (português) f. rusă: фиалка (русский) (fiálka) f. sârbă: љубичица (српски / srpski) (ljubičica) f., љубица (српски / srpski) (ljubica) f. slovacă: fialka (slovenčina) f. sorabă de jos: fijałka (dolnoserbski) f., fijołka (dolnoserbski) f., syrotka (dolnoserbski) f., matuška (dolnoserbski) f., macocha (dolnoserbski) f. sorabă de sus: fijałka (hornjoserbsce) f., syrotka (hornjoserbsce) f., macoška (hornjoserbsce) f. spaniolă: violeta (español) f. suedeză: viol (svenska) c. turcă: menekşe (Türkçe) ucraineană: фіалка (українська) (fiálka) f.

Etimologie

Din viola.

Verb

1. forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru viola.

Referințe

• DEX online