vireo

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search
Variante de scriere Vezi și : Vireo

latină

(Latina)

Etimologie

Confer virēre.

Pronunție

  • AFI: /'wi.re.oː/


Verb

vireō (infinitivul prezent virēre, perfectul activ viruī)

  1. a înverzi; a germina, a înmuguri
  2. a înflori; a prospera

Cuvinte apropiate


Substantiv


Declinarea substantivului
vireō
m. Singular Plural
Nominativ vireō vireōnēs
Genitiv vireōnis vireōnum
Dativ vireōnī vireōnibus
Acuzativ vireōnem vireōnēs
Ablativ vireōne vireōnibus
Vocativ vireō vireōnēs
  1. gen de pasăre, probabil florintele

Referințe