vorbire directă

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din vorbire + directă.

Pronunție

  • AFI: /vor'bi.re di'rek.tə/


Cuvânt compus

vorbire directă

  1. procedeu sintactic și stilistic de redare fidelă a spuselor sau gândurilor cuiva.


Traduceri

Traduceri

Referințe

Adus de la „https://ro.wiktionary.org/w/index.php?title=vorbire_directă&oldid=800931”