De la Wikționar, dicționarul liber
Etimologie
Din vuieta.
Pronunție
Substantiv
Declinarea substantivului
vuietare
|
| f.
|
Singular
|
Plural
|
| Nominativ-Acuzativ
|
vuietare
|
vuietări
|
| Articulat
|
vuietarea
|
vuietările
|
| Genitiv-Dativ
|
vuietării
|
vuietărilor
|
| Vocativ
|
'
|
'
|
- acțiunea de a vuieta și rezultatul ei.
Traduceri
