vuietoare

De la Wikționar, dicționarul liber
Vuietoarea și fructele sale

română

Etimologie

Din vuiet + sufixul -oare.

Pronunție

  • AFI: /vu.je'to̯a.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
vuietoare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ vuietoare vuietori
Articulat vuietoarea vuietorile
Genitiv-Dativ vuietorii vuietorilor
Vocativ vuietoare vuietorilor
  1. (bot.) (Empetrum nigrum) arbust de munte, totdeauna verde, cu tulpina întinsă pe pământ, cu frunze având o dungă albă pe fața inferioară, cu flori mici trandafirii și cu fructe comestibile în formă de bobițe negre.

Sinonime

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe